RIGLĂ, rigle, s.f. Piesă de secțiune dreptunghiulară având grosimea între 40 mm și 100 mm și lățimea cât dublul grosimii (sin. cusac, căprior). Este folosită atât ca element component al șarpantei, cât și ca material de tâmplarie pentru executarea tocurilor (ramelor fixe) de uși și ferestre, în construcția mobilierului etc. Vezi definitia »

văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri Vezi definitia »

TELECOMÁNDĂ, telecomenzi, s. f. Transmiterea unei comenzi la distanță; totalitatea mijloacelor tehnice care permit o astfel de transmitere. – Fr. télécommande. Vezi definitia »

ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate (din aramă) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Aramă + suf. -easă. Vezi definitia »

DEZINÉNȚĂ s.f. v. desinență. Vezi definitia »