leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR). Vezi definitia »

PORTBOBÍNĂ s. f. suport pentru bobinele de cablu telefonic de campanie. (< fr. porte-bobine) Vezi definitia »

HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec. Vezi definitia »

HIPNONARCÓZĂ s. f. narcoză obținută prin hipnoză. (< germ. Hypnonarkose) Vezi definitia »

HEMOTOXÍNĂ s.f. Substanță care exercită o acțiune nocivă asupra globulelor roșii, deosebindu-se de hemolizină prin absența specificității. [Gen. -iei. / < fr. hémotoxine, cf. gr. haima – sânge, toxikon – otravă]. Vezi definitia »