Definita cuvantului cîrd
cîrd (cîrduri), s. n. – 1. Grup de animale de același fel, turmă, mulțime. – 2. Ceată mare de oameni, mulțime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un șir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoși (var. încordoșa), vb. (a face companie, a însoți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrd
HAZÁRD s. n. 1. întâmplare (neașteptată). ♦ joc de ~ = joc de noroc. 2. (fil.) lipsă de ordine în structura unor sisteme. 3. soartă, destin. (< fr. hasard) Vezi definitia »
FOULÁRD s.n. (Text.) Mașină folosită pentru impregnarea țesăturilor cu soluții de apretare, de coloranți etc. [Pron. fulár. / < fr. foulard]. Vezi definitia »
NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord. Vezi definitia »
BYRD [bə:d], William (1543-1623), compozitor, organist și virginalist englez. Supranumit și „Palestrina al Angliei”. Mise, motete, madrigale, piese instrumentale. Vezi definitia »
ÓXFORD s.n. 1. Țesătură de bumbac sau de lână în carouri din fire colorate. 2. Rasă de oi care dau o bună producție de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oraș în Anglia]. Vezi definitia »