DIÁC¹, dieci, s. m. 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Vezi definitia »

solomiác s.n. (reg.) 1. clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roșie; țipirig, salmiac. 2. cositor. Vezi definitia »

NOMOFILÁC s.m. (Ant.; la greci) Magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. [< fr. nomophylaque, gr. nomophylax < nomos – lege, phylax – paznic]. Vezi definitia »

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus]. Vezi definitia »

DEMONIÁC, -Ă adj. Demonic. [Pron. -ni-ac. / cf. fr. démoniaque, it. demoniaco]. Vezi definitia »