Definita cuvantului diac
DIÁC1, dieci, s. m. 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu diac
balgí-bașlác s.n. (înv.) tribut în miere pentru sultan. Vezi definitia »
VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken) Vezi definitia »
spanác s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak. Vezi definitia »
SUDÁC, sudaci, s. m. (Reg.) Șalău. – Rus sudak. Vezi definitia »
GAIÁC s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco]. Vezi definitia »