supostátnic, supostátnici, s.m. (înv.) vrăjmaș, dușman. Vezi definitia »

VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ. Vezi definitia »

INACTÍNIC, -Ă adj. (Fiz.; despre lumină) Care nu are acțiune chimică. [< fr. inactinique]. Vezi definitia »

GÉSTIC, -Ă I. adj. referitor la gestică. II. s. f. ansamblu de gesturi, de mișcări (in)voluntare care, alături de mimică, constituie forma nonverbală a comunicării. (< germ. Gestik) Vezi definitia »

SIMINÍC s. m. v. siminoc. Vezi definitia »