CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté. Vezi definitia »

BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis. Vezi definitia »

în toane proaste / rele expr. indispus, deprimat, mohorât. Vezi definitia »

PLAUZIBILITÁTE s. f. caracter plauzibil. ◊ (inform.) probabilitate pentru un singur subansamblu informațional de a nu fi atins de eroare. (< fr. plausibilité) Vezi definitia »

inechitáte (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. inechitắții; pl. inechitắți Vezi definitia »