INSOLÁȚIE s. f. 1. afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. 2. stare patologică a plantelor datorită excesului de lumină sau de căldură solară. 3. iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio) Vezi definitia »

ecténie (ecténii), s. f. – Șir de rugăciuni rostite în timpul slujbei. Ngr. ἐϰτένεια. Sec. XVII. Vezi definitia »

văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie Vezi definitia »

HIPOTEHNÍE s.f. Disciplină care are ca obiect creșterea și exploatarea calului. [Gen. -iei. / < fr. hippotechnie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »