Definita cuvantului cîrmă
cîrmă (cîrme), s. f. – 1. Piesă mobilă care servește la menținerea sau schimbarea direcției unei nave. – 2. Guvernare, conducere. – 3. (Arg.) Nas. Sl. krŭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 43; Berneker 668), cf. slov. koromany, mag. kormány, de unde rom. cormană, s. f. (la plug, răsturnătoare; stavilă). Der. cîrmaci, s. m. (persoană care manevrează cîrma unei nave, pilot; conducător), cf. sl. krŭmĭčiči, bg. kŭrmač, rut. kormač; cîrmi, vb. (a guverna, a conduce; a o coti, a o lua în altă parte; a căuta pretexte, a se scuza; a se tîrgui), din sl. krŭmiti; cîrmitor, adj. (care cîrmește); cîrmeală, s. f. (schimbare de direcție); cîrmui, vb. (a guverna); cîrmuitor, s. m. (guvernator, conducător; demnitar); cîrmuitoresc, adj. (de guvernator); cîrni, vb. (a căuta pretexte, a face greutăți); cîrneală, s. f. (șovăială, tîrguială); cîrnic, adj. (șovăielnic; persoană fără cuvînt; plîngăcios); cîrnitură, s. f. (curbă; ocol, ocoliș); cîrniș, s. n. (schimbare de direcție).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrmă
MASTOPTÓZĂ s. f. ptoză a mamelei. (< fr. mastoptose) Vezi definitia »
pârciuitúră, pârciuitúri, s.f. (reg.) pârciuială, pârciuire. Vezi definitia »
ságnă (ságne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. – Var. sacnă. Sb., cr. sadno (Cihac, II, 322). – Der. săgni, vb. refl. (a se freca); săgnitură, s. f. (frecare, rosătură). Vezi definitia »
pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron. – d. o glumă) e veche!, o știam de mult! Vezi definitia »
POMICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor și arbuștilor fructiferi. (< it. pomicultura, fr. pomiculture) Vezi definitia »