Definita cuvantului sagnă
ságnă (ságne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. – Var. sacnă. Sb., cr. sadno (Cihac, II, 322). – Der. săgni, vb. refl. (a se freca); săgnitură, s. f. (frecare, rosătură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sagnă
miáță s. f. – Febră, fierbințeală. – Mr. ńiață. Probabil de la un lat. *ignitia, der. din ignis „foc”. Apropierea de sp. miedo (Giuglea, LL, I, 171) nu-i de luat în seamă. Cuvînt înv. (sec. XVI), supraviețuiește în Banat și Maram.; cf. REW 4257a, care menționează doar mr. – Din rom. provine sb. mìcina „abces”. Vezi definitia »
halípă s.f. (reg.) strai rupt, haină zdrențuroasă. Vezi definitia »
șalúpă (șalúpe), s. f. – Ambarcație, barcă cu motor. Fr. chaloupe, cf. șlep. Vezi definitia »
PLASTILÍNĂ, plastiline, s. f. Material plastic ușor maleabil, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase, rășini naturale sau sintetice, colorat cu diferiți pigmenți și folosit la mici lucrări de modelare. – Din germ. Plastilin. Vezi definitia »
ȚARĂ Vezi definitia »