a prinde în mreje expr. a amăgi; a ademeni; a seduce. Vezi definitia »

obreáje (-éji), s. f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – Var. obrejie. Sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši „parte înaltă”, cf. obîrșie (Conev 41) pare mai puțin sigură. Vezi definitia »

vráje (-ắji), s. f. – Farmec, descîntec, deochi. – Var. vrajă. Sl. vraža (Cihac, II, 464), de la vrŭcati „a bîigui”. – Der. vrăji, vb. (a face vrăji, farmece; a încînta, a seduce, a fascina; a căuta orbește, a dibui; Arg., a duce cu vorba, a amăgi; Arg., a vorbi), din sl. vražiti, cf. megl. vrăjǫs „a vorbi”; vrăjitor, s. m. (persoană care face vrăji); vrăjitoare, s. f. (femeie care face farmece); vrăjitoresc, adj. (magic); vrăjitorie (var. vrăjitură), s. f. (descîntec, vrajă); vrăjie, s. f. (magie), înv. Vezi definitia »

sáje, s. f. – (Mold.) Funingine. Sl. sažda (Cihac, II, 324), cf. rut., rus. saža. Vezi definitia »

POLJÉ s. f. vastă depresiune închisă din regiunile carstice, cu fundul plat. (< fr. poljé) Vezi definitia »