Definita cuvantului cîrpător
cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrpător
ÎNCASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. (< încasa + -tor) Vezi definitia »
TESTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lasă un testament; autorul unui testament. [Cf. lat. testator, fr. testateur]. Vezi definitia »
COREGIZÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care participă la realizarea unui spectacol alături de regizor. [Et. incertă]. Vezi definitia »
MEDIÓR, mediori, adj. m. (Rar) De statură mijlocie. Vezi definitia »
CURTENITÓR, -OÁRE adj. Politicos, amabil (față de femei). [< curtenie + -tor, după fr. courtois]. Vezi definitia »