holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR). Vezi definitia »

nájnă, nájne, s.f. (reg.) poznă, șotie, păcăleală. Vezi definitia »

pitrúcă, pitrúci, s.f. (reg.) partea de jos, mai masivă, a vârtelniței, pe care se sprijină întreaga unealtă; scaun, butuc, talpă. Vezi definitia »

-MICÓZĂ² elem. mic(o)-. Vezi definitia »

CUIRÁSĂ s. f. 1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj. 2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. (< fr. cuirasse) Vezi definitia »