Definita cuvantului cîștiga
cîștigá (câștíg, câștigát), vb. – 1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîștiga
DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare. Vezi definitia »
CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger. Vezi definitia »
a băga (ceva) în boale expr. a murdări un obiect în așa fel încât să nu mai poată fi curățat perfect. Vezi definitia »
DÉNGA s.f. (Med.) Febră epidemică din regiunea tropicelor, provocată de un virus transmis prin intermediul unui țânțar. [< fr., sp. dengue]. Vezi definitia »
ablegá vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare) Vezi definitia »