Definita cuvantului ciucure
ciúcure (ciúcuri), s. m. – 1. Moț, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Țurțur de gheață. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc „smoc,” pe baza unui pl. astăzi puțin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Gáldi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puțin probabilă der. propusă de DAR, din lat. ciccum ‹ gr. ϰίϰϰος „partea cărnoasă a rodiei” (cf. REW), sau de la dim. său *cicculum (Pușcariu, Studii istrorom., II, 226). Der. ciucuri, vb. (a face ciucuri); ciucurar, s. m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adj. (moțat); ciucuros, adj. (cu multe ornamente); înciucura, vb. (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur „nod”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciucure
TRANSVAZÁRE, transvazări, s. f. Acțiunea de a transvaza și rezultatul ei. – V. transvaza. Vezi definitia »
ADULMECÁRE, adulmecări, s. f. Acțiunea de a (se) adulmeca. Vezi definitia »
CIOCNÍRE, ciocniri, s. f. Acțiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. Fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. Fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – V. ciocni. Vezi definitia »
COPOLIMERIZÁRE, copolimerizări, s. f. Reacție de polimerizare a unui amestec de doi monomeri, din care rezultă un polimer mixt cu proprietăți diferite de proprietățile polimerilor obținuți din fiecare monomer în parte. – Cf. fr. copolymériser. Vezi definitia »
NAVIGÁRE s.f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei. [< naviga]. Vezi definitia »