PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio) Vezi definitia »

OCLUZIÚNE, ocluziuni, s. f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (Med.; în sintagma) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într-un punct oarecare al intestinului; obstrucție intestinală, încurcătură de mațe. 4. (Fon.) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: oclúzie s. f.] – Din fr. occlusion. Vezi definitia »

SEGREGAȚIÚNE s.f. v. segregație. Vezi definitia »

a pune (pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). Vezi definitia »

ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. Vezi definitia »