poledíță, poledíțe, s.f. (înv. și reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. brumă. Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

CRẤMPIȚĂ, crâmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – Cf. crâmpei. Vezi definitia »

BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață. – Rus [izvozcija] birza. Vezi definitia »

FLORÍSTICĂ s.f. Știință a cultivării florilor. ♦ Ramură a geografiei plantelor care studiază răspândirea florei pe glob. [< fr. floristique, germ. Floristik]. Vezi definitia »