IRONÍE s. f. 1. persiflare. ◊ ironie a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ◊ figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia) Vezi definitia »

sfețíe s.f. (reg.; în expr.) a se da în sfeție = a se sfătui (cu cineva). Vezi definitia »

PROTOZOOLOGÍE s.f. Disciplină zoologică care se ocupă cu studiul organismelor unicelulare. [< germ. Protozoologie]. Vezi definitia »

TIMECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare, parțială sau totală, a timusului. [Gen. -iei. / < fr. thymectomie, cf. gr. thymos – timus, ektome – excizie]. Vezi definitia »

ISCURÍE s.f. Greutate sau neputință de a urina. [Gen. -iei. / < fr. ischurie, cf. gr. ischein – a reține, ouron – urină]. Vezi definitia »