Definita cuvantului ciur
ciur interj. – Exprimă zgomotul produs de un șuvoi de apă. Creație expresivă, cf. sp. chorro „șiroi”. – Der. ciuroi, s. n. (șuvoi), cf. Giuglea, Dacor., I, 250; ciurui, vb. (a picura, a clipoci). Aparțin aceleaiși rădăcini șiroi (var. șur(l)oi, șirloi, jirloi), s. n. (șuvoi); șirui (var. șiroi, șurui), vb. (a picura). Ciurgău, s. n. (izvor, șuvoi), din mag. csurgó (DAR), pare a face parte din aceeași familie expresivă. Cf. Iordan, BF, VI, 181.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciur
BHAGALPUR, oraș în NE Indiei (Bihar), pe dr. Gangelui, la NV de Calcutta; 225,1 mii loc. (1981). Ind. mătăsii. Prelucr. produselor agricole. Vezi definitia »
comúr, -ă, adj. (reg.) (vită) de culoare neagră cu vânăt. Vezi definitia »
bárbur, bárburi, s.m. (reg.) 1. partea de jos a tăișului securii, a cuțitului. 2. cep sau cui la obada roții. 3. parte lărgită in triunghi la cămășile țărănești Vezi definitia »
dur (dúră), adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s. f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s. f. (trăinicie, rezistență); durată, s. f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée. Vezi definitia »
RETÚR s. n. 1. întoarcere, revenire la locul de plecare. ◊ indicație scrisă pe un plic, colet etc. care arată că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (sport) a doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceiași participanți. (< fr. retour) Vezi definitia »