Definita cuvantului ciuriu
ciuríu (ciuríuri), s. n. – (Arg.) Cuțit, pumnal. țig. čuri (Graur 139), cf. țig. sp. churi (Besses 66), it. cerino (Battisti, II, 868), fr. chourin, germ. Tschuri.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciuriu
bididiu, bididii s. m. (deț.) infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »
pașalíu, pașalíi, s.m. (înv.) persoană aflată în slujba unui pașă; om al pașii. Vezi definitia »
gazíu adj. m. (înv.) victorios în războaie (la turci). Vezi definitia »
higíu, higíuri, s.n. (reg., înv.) crâng, pădurice. Vezi definitia »
TECHNÉȚIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin reacții nucleare. [Pr.: teh-] – Din fr. technétium. Vezi definitia »