Definita cuvantului clapă
clápă (clápe), s. f. – 1. Capac, astupătoare. – 2. Tastă, tușă. – 3. Valvă. – 4. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului. – 5. La rindea, lama de metal. – Mr. clapă. Ngr. ϰλάπα (Meyer, Neugr. St., IV, 35; Bogrea, Dacor., I, 263; DAR), în care prin intermediul bg. klapa (Conev 63), și în acelați timp prin germ. Klappe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clapă
ZOONÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă sau parazitară la animale, transmisibilă omului. [< fr. zoonose]. Vezi definitia »
úșă (-și), s. f. – 1. Poartă, intrare. – 2. Ușiță, a doua ușă de intrare, dublura ușii. – Var. ușă. Mr. ușe, megl. ușă. Lat. *ūstĭam, în loc de ōstĭum (Cipariu, Gram., 160; Meyer-Lübke, ZRPh., XXV, 355; Pușcariu 1832; Pascu, I, 181; REW 6117; Rosetti, I, 60), cf. it. uscio, prov. uis, fr. huis, v. sp. uzo. – Der. ușar(iu), s. m. (portar), în Mold. var. ușer(iu); ușarnic (var. ușernic), adj. (vagabond); ușier, s. m. (portar; pedel); format după fr. huissier; ușor (var. ușcior, uscior), s. n. (montant, stîlp, stîlp susținător al ușii), din lat. ostĭolum (Cipariu, Elem., 115; Pușcariu 1843; REW 6116), cf. engad. usöl, prov. uisol. Vezi definitia »
REMITÉNDĂ s. f. totalitatea cărților nevândute primite de către librar de la editor în comision și înapoiate editorului. (< germ. Remittende) Vezi definitia »
SIDEROFILÍNĂ s.f. Proteină din plasma sanguină care fixează fierul și îl transportă la diferite organe. [< fr. sidérophiline]. Vezi definitia »
LUÉTĂ, luete, s. f. (Anat.) Omușor. [Pr.: lu-e-] – Din fr. luette. Vezi definitia »