ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din scr. šindra. Vezi definitia »

ALBESCÉNȚĂ s. f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence. Vezi definitia »

CODOMINÁNȚĂ s. f. manifestare fenotipică diferită a două gene alelice situate în loci omologi. (< fr. codominance) Vezi definitia »

EXÉDRĂ s.f. 1. (Ist.) Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc, într-un parc. [Cf. it. esedra, fr., lat. exedra]. Vezi definitia »

otăvitúră s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș. Vezi definitia »