SACRAMÉNT s.n. Taină bisericească; (spec.) împărtășania la catolici. [Pl. -te, -turi. / < lat. sacramentum < sacrare – a sfinți, cf. it. sacramento, fr. sacrament]. Vezi definitia »

NEOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit neologic. [< neologiza + -ant]. Vezi definitia »

DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement. Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ◊ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecționării instrumentelor și a apariției concertului; domeniu de manifestare a virtuozității instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant]. Vezi definitia »

ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; surprinzător, extraordinar. – Fr. abracadabrant. Vezi definitia »