Definita cuvantului cler
cler s. n. – Preoțime. – Var. (înv.) clir, cliros. Mr. clir. Ngr. ϰλñρος (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. klirosŭ (Vasmer, Gr., 79), cf. sb., rus. klir, și modern din lat. clerus. Sec. XVI (cu forma cliros). – Der. mod. (din fr.) cleric, s. m.; clerical, adj.; clericalism, s. n. Der. înv. clericesc, (var. cliricesc, sec. XVII), adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cler
FĂLCÉR, fălceri, s. m. (Reg.) Cosaș care se angajează cu falcea. – Din falce + suf. -ar. Vezi definitia »
ODORIFÉR, -Ă adj. odorant. (< it. odorifero, lat. odorifer) Vezi definitia »
BACIFÉR, -Ă adj. al cărei fruct este o bacă. (< fr. baccifère) Vezi definitia »
ROMANCIÉR, -Ă s. m. f. autor de romane. (< fr. romancier) Vezi definitia »
spetegér, spetegére, s.n. (reg.) tip de sfredel folosit în dulgherie pentru găuri de 6-8 mm. Vezi definitia »