PSIHEDÉLIC, -Ă adj. 1. (despre o stare sufletească specifică) care rezultă din folosirea de halucinogene. 2. care evocă viziuni, vise ale unei asemenea stări. ◊ (despre muzică, pictură) inspirat de efectele vizuale sau sonore produse asupra omului de droguri. (< fr. psychédélique) Vezi definitia »

MONOCLÍNIC, -Ă, monoclinici, -ce, adj. (Despre cristale) Care cristalizează în prisme oblice cu baza dreptunghiulară. ◊ Sistem monoclinic = sistem cristalografic cu simetrie inferioară, în care se încadrează cristalele definite mai sus. – Din fr. monoclinique. Vezi definitia »

ILÓGIC, -Ă adj. Lipsit de logică; nelogic. [Cf. fr. illogique]. Vezi definitia »

trepétnic (-ce), s. n. – Carte care explică semnificația ocultă a fiecărei pulsații sau mișcări organice. Sl. trepetĭniku (Tiktin), de la trepetati „a tremura”. A existat o carte de acest fel tipărită în sec. XVIII. Vezi definitia »

CATACLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la cataclază. [< fr. cataclastique]. Vezi definitia »