Definita cuvantului coaje
coáje (-óji), s. f. – 1. Țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase). – 2. Scoarță (de copac). – 3. Înveliș al unor fructe. – 4. Găoace, înveliș de ou. – 5. (Arg.) Portofel. – Var. coarje. Mr. coaje, megl. coajă. Sl. koža „pieliță” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 292; Cihac, II, 65; Conev 89); cf. bg., sb., cr. koža „pieliță”. Var. se explică, poate, printr-o contaminare cu scoarță „coajă groasă” (DAR), sau cu sl. kora „scoarță” (Pușcariu, Dacor., VIII, 113). – Der. cojiță, s. f. (pieliță, membrană), cf. sl., bg., rus. kožica; cojan, s. m. (poreclă a locuitorilor de la cîmpie; după Ghibănescu, se explică prin faptul că, obișnuind să mergă cu pulpele goale, pielea li se îngroașă pînă ajunge să ia aspect de scoarță, dar este vorba de o etimologie populară; trebuie să ne gîndim mai curînd la o evoluție de la „scoarță, coajă” la „aspru, cu grunji”, și de aici la „necioplit, grosolan”, cf. coroblete); cojos, adj. (care are multă coajă); coji (var. descoji), vb. (a curăța de coajă, a curăța de teacă); cojnic, adj. (cu pieliță), cuvînt înv. (sec. XVII), împrumut literar din sl. kožĭna; cojoaică, s. f. (pițigoiul-mare, Certhia familiaris; Tichodroma muraria).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coaje
mesaje remise Vezi definitia »
pérje (-e), s. f. – Prună. – Var. perjă. Mag. parász „prună”. Der. din „a prăji” (Cihac, II, 252), din pol. perz „pufulețul plantelor” (Tiktin), din săs. Pfirsich „piersic” (Lacea, Dacor., V, 400), din mag. persza „piersică” (Scriban) sau din parje (Byck-Graur) e mai puțin probabilă. În Mold. – Der. perj, s. m. (prun, Prunus domestica), formație regresivă; perjar, s. m. (producător de prune); perjerie, s. f. (livadă de perji). Vezi definitia »
Je trouve que cést le mensonge., <a href=„http://biladi.ma/forums/members/acheter-sildenafil.html”>viagra</a>, [url=„http://biladi.ma/forums/members/acheter-sildenafil.html”]viagra[/url], http://biladi.ma/forums/members/acheter-sildenafil.html viagra, 654, <a href=„http://www.ile-maurice.com/forum/members/acheter-cialis-online.html”>acheter cialis</a>, [url=„http://www.ile-maurice.com/forum/members/acheter-cialis-online.html”]acheter cialis[/url], http://www.ile-maurice.com/forum/members/acheter-cialis-online.html acheter cialis, qzibfj, Vezi definitia »
gríje (-ji), s. f. – 1. Îngrijorare, neliniște. – 2. Veghe, pază. – 3. Atenție, migală, strădanie. – 4. (Înv.) Slujbă de înmormîntare. – Var. grijă. Sl. (bg.) griža (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 147; Cihac, II, 128; DAR). – Der. negrije, s. f. (înv., neglijență, neatenție); grijanie, s. f. (cuminecătură, împărtășanie), cu suf. -anie; griji, vb. (înv., a se neliniști; Trans., a avea grijă, a fi cu băgare de seamă; refl., a se neliniști, a se îngrijora; a supraveghea, a avea grijă de; a face ordine, a aranja; a se cumineca; înv., a se ține slujba de înmormîntare), cf. bg. griža se, sb. brižiti se „a se îngrijora”; grijință, s. f. (înv., grijă); grijitor, adj. (grijuliu); negriji, vb. (înv., a îngriji), formă artificială din sec. XIX, paralelă cu neglija, din fr. négliger; negrijit, adj. (neîngrijit; neîmpărtășit); negrijitor, adj. (neglijent); grijuliu (var. grij(u)liv,), adj. (care are grijă, atent), din bg. grižliv, sb. brižliv (pentru schimbarea terminației, cf. bețiu › bețiv, sglobiv › sglobiu, etc.); îngriji, vb. (a avea grijă de, a supraveghea; a asista; a avea grijă de sănătatea cuiva; refl., a se neliniști, a se îngrijora; refl., a-și căuta de sănătate; a se ocupa de, a faceceea ce trebuie); îngrijora, vb. (a preocupa, a neliniști), probabil în loc de *îngrijura, plecînd de la un pl. fictiv *grijuri, cf. înfășura; îngrijorător, adj. (neliniștitor); îngrijitor, adj. (grijuliu; s. m., paznic); îngrijitoare, s. f. (femeie care îngrijește pe cineva); neîngrijit, adj. (neglijent). Vezi definitia »
gláje (-ắji), s. f. – 1. Sticlă, geam. – 2. Sticlă, recipient. Germ. Glas, săs. glôez (Borcea 190). Se folosește numai în Trans., și, cu sensul 2, în Arg. – Der. glăjer, s. m. (persoană care fabrică sau vinde geamuri); glăjerie, s. f. (sticlărie). Vezi definitia »