feríe (feríi), s. f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318. Vezi definitia »

-SIMBOLÍE elem. „simbol”. (< fr. -symbolie, cf. gr. symbolon, semn) Vezi definitia »

EMBRIOPATÍE s.f. (Med.) Boală a embrionului. [Pron. -bri-o-, gen. -iei. / < fr. embryopathie]. Vezi definitia »

TEOMAHÍE s. f. (Mitol.) Luptă între zei. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomahia. Vezi definitia »

SCRIBOMANÍE s.f. Mania scrisului. [Gen. -iei. / < fr. scribomanie, cf. lat. scribere – a scrie, gr. mania – nebunie]. Vezi definitia »