ANALÍSTICĂ s.f. Studiul analelor (1). [< germ. Annalistik]. Vezi definitia »

INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface) Vezi definitia »

PARTÍCULĂ s.f. 1. Părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particulă elementară = Particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. Element lexical și morfologic neflexibil, întrebuințat numai în compunere cu alte cuvinte. [Cf. fr. particule, lat. particula]. Vezi definitia »

LEUCOCÍTĂ s.f. Element corpuscular al sângelui, cu funcție fagocitară de apărare a organismului; globulă albă. [Pron. le-u-, var. leucocit s.n. / < fr. leucocyte, cf. gr. leukos – alb, kytos – celulă]. Vezi definitia »

málnă s.f. (reg.) zmeură. Vezi definitia »