PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. Vezi definitia »

APERCEPÁ vb. I. v. apercepe. Vezi definitia »

campá (campéz, campát), vb. – A sta un timp în corturi (despre militari, turiști). Fr. camper. – Der. (din fr.) campament, s. n.; campanie, s. f., aceasta din urmă, după Sanzewitsch 198, din rus. kampanija. Vezi definitia »

SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmița cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. și refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. și refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-și) facă rău. – Lat. sappare. Vezi definitia »

CRISPÁ, crispéz, vb. I. Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleșta (din cauza unei tensiuni nervoase). – Din fr. crisper, lat. crispare. Vezi definitia »