PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. Vezi definitia »

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) Vezi definitia »

KÁPPA s. m. a zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului k. (< fr. kappa) Vezi definitia »

STEREOTIPÁ vb. I. tr. A turna un zaț în planșe sau tipare solide în vederea tipăririi edițiilor unei lucrări de mare tiraj; a tipări o lucrare cu ajutorul unor asemenea planșe. [Cf. fr. stéréotyper]. Vezi definitia »

reșapa, reșapez v. t. (pub.) a repara, a restaura. Vezi definitia »