ADIACÉNȚĂ s. f. 1. alăturare, vecinătate. 2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente. (< it. adiacenza) Vezi definitia »

stioácă s.f. (reg.) crestătură făcută în parmacul de sus al prispei. Vezi definitia »

TECTÍTĂ s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr. tectite]. Vezi definitia »

MISCÉLĂ s. f. amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, având un amestec omogen. ◊ amestec de benzină și ulei folosit la combustie și ungere în motoare. (< fr. miscelle, lat. miscellus) Vezi definitia »

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis. Vezi definitia »