BANDCERÁMICĂ s. f. Ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate. (<germ. Bandkeramik) Vezi definitia »

CALIGRÁMĂ s. f. mod special de dispunere a versurilor, cu combinații de cuvinte, de litere, urmărind reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor într-o poezie. (< fr. calligramme) Vezi definitia »

TRUCULÉNȚĂ s. f. asprime, violență, lipsă de jenă, sfidare a bunului simț. (< fr. truculence) Vezi definitia »

VÚLVĂ s. f. organul genital extern al femeii. (< fr. vulve, lat. vulva) Vezi definitia »

HORTIVITICULTÚRĂ s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivării pomilor fructiferi și viței de vie. – Horti[cultură] + viticultură. Vezi definitia »