EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ♦ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif. Vezi definitia »

CORECTÍV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif) Vezi definitia »

ANTIGERMINATÍV s. n. substanță care împiedică germinarea plantelor. (< anti- + germinativ) Vezi definitia »

LOCATÍV, -Ă I. adj. referitor la casele de închiriat. ♦ valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. (< fr. locatif) Vezi definitia »

REPETATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv]. Vezi definitia »