Definita cuvantului stoicism
STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stoicism
NAVOMODELÍSM s. n. 1. Tehnica construirii navomodelelor. 2. Concurs sportiv de navomodele. – Navomodel + suf. -ism. Vezi definitia »
MARÁSM s.n. 1. Demoralizare; decădere spirituală; stare de stagnare. 2. Stare generală proastă a organismului. [< fr. marasme, cf. gr. marasmos < marainein – a se veșteji]. Vezi definitia »
JUNIMÍSM s. n. mișcare literar-culturală și politică din a doua jumătate a sec. XIX, care a pledat împotriva „formelor fără fond” și a oricăror excese. (< „Junimea” + -ism) Vezi definitia »
ADAMÍSM s. n. 1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări. 2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv. (< fr. adamisme) Vezi definitia »
ANARHOSINDICALÍSM s.n. Variantă a anarhismului care, atribuind sindicatelor rolul primordial în lupta clasei muncitoare, neagă necesitatea partidului și a statului dictaturii proletariatului. [< rus. anarho-sindikalizm]. Vezi definitia »