CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn¹ (I 9). – Lat. cornutus. Vezi definitia »

CONVOLÚT¹, convoluturi, s. n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut. Vezi definitia »

BIOENERGOTERAPEÚT s. m. cel care vindecă bolile prin calitățile sale bioenergetice. (< bioenergie + terapeut) Vezi definitia »

HERMENEÚT s. m. specialist în hermeneutică. (< fr. herméneute) Vezi definitia »

TRIBÚT s.n. 1. Birul pe care era obligat să-l plătească un popor învins unei puteri cuceritoare. 2. Obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. ♦ A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut, lat. tributum]. Vezi definitia »