DECREMÉNT s.n. (Mat.) Diminuare a valorii unei cantități variabile. ◊ (Fiz.) Decrement logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. [< fr. décrément]. Vezi definitia »

DEPONÉNT², -Ă, deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente. Vezi definitia »

SOLICITÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care solicită (ceva); solicitator. [< fr. sollicitant, germ. Sollizitant]. Vezi definitia »

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente]. Vezi definitia »

CORECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur]. Vezi definitia »