LÉCTOR², -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ◊ cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector) Vezi definitia »

REFRIGERATÓR s. n. partea dintr-o instalație frigorifică în care se produce scăderea temperaturii până aproape de 0 °C. (< fr. réfrigérateur) Vezi definitia »

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zapașitoáre Vezi definitia »

PSEUDOSCRIITÓR s.m. (Liv.) Fals scriitor; pseudoliterat. [< pseudo- + scriitor]. Vezi definitia »

ciorofór, ciorofóri, s.m. (reg.) cerșetor, venetic. Vezi definitia »