POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk. Vezi definitia »

DICARBOXÍLIC, dicarboxilici, adj. (Chim.; în sintagma) Acid dicarboxilic = combinație chimică în a cărei moleculă există două grupări carboxil. – Din engl. dicarboxylic. Vezi definitia »

AZÓTIC adj.m. Acid azotic = acid în a cărui compoziție intră azot, oxigen și hidrogen; (pop.) apă-tare. [< fr. azotique]. Vezi definitia »

SCIENTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor le scientologie. [< fr. scientologique]. Vezi definitia »

ELECTROTÍPIC, -Ă, electrotipici, -ce, adj. Referitor la electrotipie; executat prin electrotipie. – Din fr. électrotypique. Vezi definitia »