DUNÍT s.n. Rocă bazică în stare vitroasă, având o mare densitate și rigiditate, alcătuită aproape exclusiv din olivină. [< engl. dunit, cf. Dun – munte în Noua Zeelandă]. Vezi definitia »

ÎNĂLBÍT², -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit². [Var.: (reg.) nălbít, -ă adj.] – V. înălbi. Vezi definitia »

TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. Vezi definitia »

PODIT¹ s. n. Podire. – V. podi. Vezi definitia »

ANTIMONÍT s. m. stibină. (< fr. antimonite) Vezi definitia »