AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a. Vezi definitia »

iubirea mea ! Vezi definitia »

iubirea vietii mele Vezi definitia »

TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. Vezi definitia »

ÓIDEA interj. (Reg.) Hăis. ♦ (Substantivat) Stânga, partea stângă. [Acc. și: oideá] Vezi definitia »