STUC s. n. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire imită marmura. (< it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc) Vezi definitia »

muștiuc, muștiucuri s. n. gură. Vezi definitia »

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk. Vezi definitia »

PRUSLÚC, pruslucuri, s. n. (Reg.) Vestă fără mâneci, din lână sau din stofă, pe care o poartă țăranii. – Magh. pruszlik (< germ.). Vezi definitia »

curulúc s.n. (reg.) uscarea tutunului. Vezi definitia »