Definita cuvantului zăcătoare
ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] s. f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă). 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăcătoare
Durere provocata de un stimul non-nociceptiv, stimul care in mod normal nu provoaca durere Vezi definitia »
INTERPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune]. Vezi definitia »
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. Vezi definitia »
DESPRESURÁRE, despresurări, s. f. Acțiunea de a despresura și rezultatul ei. – V. despresura. Vezi definitia »
DOLOMITIZÁRE s. f. fenomen natural de formare a dolomitei (2). (după fr. dolomitisation) Vezi definitia »