bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328). Vezi definitia »

FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. Vezi definitia »

CELÉSTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta. Vezi definitia »

BORȘÍNCĂ, borșinci, s. f. (Reg.) Putină în care se prepară și se păstrează borșul. – Din borș. Vezi definitia »

GALANTINĂ, galantine, s.f. Preparat culinar de formă paralelepipedică sau cilindrică (aceasta numită și balotină) realizat dintr-o compoziție de bucăți de carne (de pasăre, vânat, porc sau vițel), ouă și alte ingrediente, copt, apoi acoperit cu aspic, servit felii ca antreu rece. Vezi definitia »