SOLITÁR, -Ă adj. Singur, singuratic, izolat. ♦ Pustiu, neumblat. ♦ Care trăiește retras; retras, iubitor de singurătate. // s.n. Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [Cf. fr. solitaire, it. solitario, lat. solitarius]. Vezi definitia »

POLIBRĂZDÁR, polibrăzdare, s. n. Plug cu mai multe brăzdare. – Poli- + brăzdar. Vezi definitia »

TRUPINÁR, trupinare, s. n. (Reg.) Furcă sau țăpoi cu coadă lungă folosite la clăditul părții de sus a stogului de fân. – Din trupină + suf. -ar. Vezi definitia »

cântar, cântare s. n. aparatul genital bârbătesc (cu penisul erect plasat între testicule). Vezi definitia »

TONTINIÁR, -Ă adj. Referitor la tontină. [Pron. -ni-ar. / < tontină]. Vezi definitia »