NOTÁR, notari, s. m. 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar. Vezi definitia »

FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar¹ (Rhynchites cupreus) – Firez + suf. -ar. Vezi definitia »

IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium) Vezi definitia »

șoselár, șoselári, s.m. (reg.) muncitor care lucrează la pietruirea sau asfaltarea unui drum. Vezi definitia »

arár (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832). Vezi definitia »