SEDIMENTÁȚIE s.f. Sedimentare. [Gen. -iei, var. sedimentațiune s.f. / cf. fr. sédimentation]. Vezi definitia »

DUPLICÁȚIE s. f. 1. duplicare. 2. prezența în dublu exemplar a unui segment cromozomial într-un stoc haploid. (< fr. duplication, lat. duplicatio) Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE s. f. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații. (< fr. acclamation, lat. acclamatio) Vezi definitia »

EDAFOLOGÍE s. f. 1. studiul formării compoziției și influenței solului asupra organismelor vii; știința solului; ecopedologie. 2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici. (< fr. édaphologie) Vezi definitia »

XENOFONÍE s.f. Tulburare a fonației care dă vocii un accent străin. [g.-d. art. xenofoníei] (din fr. xénophonie) Vezi definitia »