Definita cuvantului coloană
coloánă (coloáne), s. f. – Stîlp cilindric de marmură, piatră, lemn, pentru susținerea unei clădiri sau pentru înfrumusețarea ei. – Mr. culoană. Lat. columna (sec. XVIII) și mai tîrziu din fr. colonne; în mr., din it. colonna sau din ngr. ϰολῶνα. Este dublet al lui columnă (sec. XIX). – Der. colonadă, s. f., din fr. colonnade; colontitlu, s. n. din fr. colonne-titre; încolona, vb. (a pune în rînd, a forma o coloană, termen militar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coloană
CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque. Vezi definitia »
CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida2; starea, calitatea de candidat. – Din fr. candidature. Vezi definitia »
CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. – Din fr. cubature. Vezi definitia »
tóblă, tóble, s.f. (reg.) 1. scândură groasă. 2. chingi la război. 3. ceară de albine. Vezi definitia »
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv). Vezi definitia »