OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive) Vezi definitia »

sufocatív, sufocatívă, adj. (înv.; despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător. Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif]. Vezi definitia »

GENITÍV s. n. caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea, îndeplinind funcția de atribut. (< lat. genitivus, fr. génitif) Vezi definitia »

PREZERVATÍV, -Ă I. adj. care prezervă; preventiv. II. s. n. remediu pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ◊ mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual; condom. (< fr. préservatif) Vezi definitia »