Definita cuvantului coman
comán s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coman
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane. Vezi definitia »
RECÓRDMAN, -Ă s. m. f. sportiv deținător al unui record. (< fr., engl. recordman) Vezi definitia »
asirián (asiriánă), adj. – Din Asiria. Din Asiria (sec. XIX). Var. asir, folosită de Eminescu și reluată de Crainic, nu are întrebuințare efectivă, fiind mai curînd o licență poetică. Vezi definitia »
BOGDAN, Catul (1897-1978, n. Colmar, Franța), pictor și grafician român. Fiul lui Bogdan-Duică. Prof. univ. la București. Portrete și peisaje delicate și sensibile („N. Iorga”). Vezi definitia »
CAPELÁN, capelani, s. m. Preot al unei capele2 catolice (ajutor al parohului unei biserici) – Din it. cappellano. Vezi definitia »