ZERNOÁICĂ s. f. v. zârnoaică. Vezi definitia »

póteră (pótere), s. f. – Patrulă, rond, grup de urmăritori ai unui evadat. Sl. potĕra „persecuție” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, II, 281), cf. bg. poter, sb. potjera, slov. potir, megl. putirés „a prinde”. – Der. poteraș, s. m. (polițai, ipistat). Vezi definitia »

ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tură. Vezi definitia »

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne. Vezi definitia »

CUȘÉTĂ, cușete, s. f. Pat pentru o persoană amenajat special în cabinele vagoanelor de dormit sau în cabinele de vapor; p. ext. cabină în care se află unul sau mai multe paturi. – Din fr. couchette. Vezi definitia »